Romantismul, asteptari versus realitate


Serile romantice sunt întotdeauna un strict necesar, nu la toți, dar la unii da. Știți cu toții filmele alea americane sau poate nu, în care ea ca o iubită model îi pregătește lui cina, o aranjează frumos, pune masa, lumânări, muzică și un vin bun. El vine de la muncă, savurează împreună mâncarea și vinul și totul se termină cu o partidă mișto de sex. Ei, le știți, nu? No, alea sunt filme, realitatea stă altfel.
Luăm ca exemplu un el şi o ea. Cuplu tânăr şi fericit. El munceşte în draci toată ziua, ea studentă la frecvenţă redusă cu mult timp liber.
Se pune ea frumuşel într-o zi să îi pregătească iubitului o cină romantică aşa cum văzuse ea în filme.
Şi începe!
Găteşte, aranjează camera cu petale de trandafiri şi lumânări, muzică silenţioasă, umple cada cu spumă, pune şi acolo nişte lumânări, apoi pregăteşte vinul şi paharele.
Şi aşteaptă, aşteaptă, aşteaptă şi într-un final apare prinţul rupt de  obosit cu întrebarea regulată „azi ce mâncăm?”.
Îşi aruncă hainele cât colo, nu bagă de seamă că s-a chinuit ea să pregătească totul ca la carte. Merge la baie, se aruncă în cadă, apoi vine şi haleşte pastele gătite de iubita lui, bea un pahar de vin şi o întreabă pe ea care e vizibil iritată: „Ce ai iubito? Tu nu mănânci?”.
No, acum fiind clar că i-a stricat seara, ea se resemnează totuşi cu gândul la partida aia mişto de sex. Fuge repede în baie, se dezbracă, face rapid un duş, apoi se unge cu fel şi fel de alifii. merge în dormitor şi  surpriză… Iubitul ei doarme dus, nici că îi pasă!
Şi aşa s-a dus dracului toată seara ei romantică, la final îi rămâne să mănânce şi ea ceva, să dea pe gât vinul rămas şi să se pună la somn.
Morala e următoarea: Nu tot ce zboară se mănâncă, iar ceea ce vedeţi în filme nu puteţi aplica şi practica cu oricine în realitate.
P.S: Orice asemănare cu persoane sau întâmplări din realitate este pur întâmplătoare.
P:S1: Care faceţi o cină romantică? :))

 

Reclame