Cum e să locuiești cu un cadavru în casă?

Fraților, tocmai citeam pe net știri din județul Arad. Ghiciți peste ce am dat?

Un alcoolic anonim, cu vârsta de 50 de ani, pur și simplu a stat două luni cu cadavrul mamei sale în casă. 

Cum e posibil? Habar n-am. Nimeni nu știe.

Tipul stă la bloc, iar vecinii revoltați de mirosul înțepător care venea din apartamentul bărbatului, au sunat miercuri seara la 112.

Practic, cei care au efectuat apelul de urgență au fost băieții de la pompe funebre, care au sediul în aceiași clădire, după ce au recunoscut mirosul de mortăciune.

La fața locului s-au deplasat polițiștii și cei de la Serviciul Județean de Medicină Legală, care cotrobăind prin apartament, au găsit cadavrul mumificat al unei femei. Practic au dat peste un cadavru în stare de putrefacție și… Surpise! L-au luat pe fiul răposatei la secție pentru declarații, dar acesta mai avea puțin și intra în comă alcoolică, după spusele polițiștilor. Cică, bărbatul se afla în stare avansată de ebrietate, iar la audieri ațipea. Polițiștii au decis să aștepte până când se va trezi ca să poată să îi ia o declarație.

Acum vine și întrebare mea. Cum dracu să stai cu mă-ta moartă în casă? Oare ai vrut să o împăiezi și să o pui în vitrină? Sau pur și simplu în fiecare zi din cele două luni ai fost atât de beat încât ai crezut că mă-ta doarme? Dar chiar și așa, nu te-a deranjat mirosul? Sau nu l-ai simțit? Ceea ce e puțin probabil deoarece l-a simțit tot blocul.

Aaa… Mai am o întrebare. Cum e să locuiești cu un cadavru în casă?

SURSA

Sursa foto

Despre eclipsă

Eclipsa totală de soare, se anunţă că va dura 26 secunde.
Toţi se pregătesc cu ochelari speciali, se instalează comod sau urmăresc la televizor în direct…
Trec cele 26 de secunde, trec 30 apoi 40 de secunde, 1 minut.
Oamenii de ştiinţă încep să se neliniştească.
Trece 1 minut și jumătate, trec 2 minute. Toți oamenii încep să se agite.
3 minute, 4 minute apoi 5 minute!
Toată lumea țipă și se agită. Vine sfârșitul lumii!
10 minute!
Isterie totală.
Oamenii bogați dau bani săracilor.
Fecioarele nu vor să moară virgine.
Atacuri de panică!
Bisericile arhipline, frunți bătătorite de pardoseală și pupat frenetic de icoane.
16 minute!
Femeile țipă de disperare, copii scot urlete de groază, bătrânii fac infarct.
Peste toată această nebunie, încet, pe un nor mare, alb și strălucitor, apare calm Iisus spunându-le:

– Zâmbiți, ați fost la camera ascunsă!

Orice om are o poveste!

Într-un sfârșit am reușit să mă țin de cuvânt. M-am filmat cântând o melodie de a lui Salam.

Aveți rezultatul pe acest link. Scuzați claritatea imaginii și calitatea sunetului, m-am filmat cu telefonul. Vă rog să îmi scuzați și vocea, nu sunt obișnuită cu astfel de lălăieli.

Cardul de sănătate

Când credeam că noi, cei din Arad suntem mai deschiși la minte, iată că, a venit și bomba, dându-mi peste nas și spunându-mi: ”Vezi fraiero, te-ai înșelat!”.

Se pare că, 31 de arădeni au refuzat cardul de sănătate din ”motive personale”, în principal de natură religioasă. 

Acum vine marea întrebare. Cum o să demonstreze cei care au renunțat, practic refuzat, cardul de sănătate că sunt asigurați? 

Ei bine, se pare că, CAS(Casa de Asigurări de Sănătate) eliberează în urma cererii o adeverință valabilă trei luni. Cu această adeverință, cei care consideră cardul o ”lucrare a satanei” pot să demonstreze că sunt asigurați, astfel să beneficieze de servicii medicale.

Eu sunt de părere că acești oameni vor să fie și cu p*la în cur și cu sufletul în rai.

Cum mama dracului să refuzi cardul, dar totuși să faci mare circ că medicii nu vor să te trateze. Frate, suntem o țară europeană. Ne doare fix în pix de convingerile voastre religioase. Atunci când te îmbolnăvești fugi la medic, nu la biserică, nu la popa.

Nu am absolut nimic cu religia, am fost olimpică la această materie, am fost crescută într-o familie creștină, dar serios acum? Să refuzi serviciile medicale deoarece sunt o lucrare a satanei? Păi și până acum, medicul de familie avea datele tale personale. Medicul meu de familie îmi știe data nașterii și adresa din cap și chiar dacă nu le-ar știi, din moment ce ești înscris la un medic de familie, el are în calculator datele tale personale. Cu sau fără card, tot ești înregistrat într-o bază de date.

Fuck off! 

SURSA.

R.I.P, MARI!

Astăzi, 11 martie 2015, am intrat pe Facebook să văd ce este nou. Ce am văzut? O notificare mă anunța că astăzi este ziua unei cunoștințe. Nimic rău până aici, doar că m-am întristat. De ce? Cunoștința respectivă fiind un băiat decedat în urmă cu jumătate de an în mod tragic.

Nu o să fac o dramă din toate acestea, dar cum naiba… În fine!

Nu pot să îi urez la mulți ani, ar fi ceva ciudat, cu atât mai ciudat că am fost anunțată printr-o notificare de ziua răposatului meu amic.

REST IN PEACE, MARI! 

Nu vă mai victimizați!

Din ce în ce mai multe tinere apelează la avort. Cauza? Sunt prea tinere, prea sărace sau tatăl copilului nu vrea să îl recunoască, iar ele nu vor să se facă de rușine sau pur și simplu nu își doresc copilul.

Nu înțeleg această mentalitate. Când stăteai pe spate și te lăfăiai, ehe… Acum vrei să omori un suflet nevinovat. 

Într-adevăr, suntem în secolul XXI, moda s-a schimbat, societatea te privește cu ochi răi dacă rămâi însărcinată de tânără, te condamnă, te jignesc, dar am o întrebare: Oare bunicile noastre au pățit ceva că au făcut copii la 16-17 ani?

Chiar și unele dintre mamele noastre au avut primul copil la 17 ani, altele mai tinere.

M-am obișnuit cu gândul că tinerii din ziua de azi(vorbesc de parcă aș avea 60 de ani) fug de responsabilități. Fac anumite lucruri, dar nu se gândesc la consecințe. 

Ai stat, ai vrut, ți-a plăcu și pe urmă te victimizezi și arunci cu acuze. Era și datoria ta să iei măsuri de protecție, nu doar a lui. 

Îți place să te *bip* , dar nu îți convine când testul de sarcină îți arată pozitiv, când părinții sunt dezamăgiți de tine și lumea te judecă.

Spune ”NU”! Ia-ți măsurile de protecție și ca să nu fi nevoită să omori un suflet nevinovat. Chiar dacă se întâmplă, nu îl avorta, mai bine îl naști și îl dai spre adopție.

P.S: Think with the brain and heart , not with ​​pussy and dick . Be smart! Do not choose the easy way thinking that is the best!

N-am promis, dar o să mă țin de cuvânt!

Acum vreo două zile, pe blogul domnului Vasilescu, am spus că o să mă filmez cântând o melodie de-a lui Salam. Am spus că în dimineața zilei de astăzi o să pun filmarea, dar datorită faptului că toată casă îmi e plină de musafiri, nu pot să încep să urlu vreo melodie de-a lui Salam prin casă. Ca să fiu mai precisă, nici măcar nu știu vreuna, dar o să fac un efort.

Sper că m-am făcut înțeleasă!

P.S: La mulți ani, bărbaților! 🙂

La mulți ani, femeilor!

Astăzi, 8 martie 2015, urez la mulți ani tuturor femeilor de pretutindeni, în special mamei și surorilor mele. 

Despre mama:

Mama! O femeie simplă, de la țară, trecută de mult de 50 de ani, de statură mică, cu ochi albaștri, brunetă și privirea blândă. Îi mulțumesc pentru tot ce a făcut și încă face pentru mine, chiar dacă e departe. 

LA MULȚI ANI, MAMA!

Despre surorile mele:

Una simplă, cealaltă complicată. Una trecută de 40, cealaltă abia 28. Una blondă, una șatenă(mahon sau roșcat, nu pot să-mi dau seama ce culoare are părul ei). Una casătorită și are un copil, cealaltă singură și neliniștită. Una soră doar de tată cu mine, cealaltă doar de mama. Cu una nu am vorbit până la vârsta de 15 ani, cu cealaltă mi-am trăit copilăria. Oricât de diferite sunteți. Oricât de simple sau complicate, rele sau bune, urâte sau frumoase sunteți, totuși sunteți surorile mele. 

LA MULȚI ANI!

P.S: Am uitat să îmi fac și mie o urare. :))

Dragostea de dans popular

Plăcerea de a îmbrăca portul popular și dragostea de muzica populară și dansul popular, nu mi le va putea lua nimeni niciodată.

Încă de la vârsta de 5 ani am avut contact cu scena și lumea muzicii populare. Țin minte că sora mea m-a dus pentru prima dată la repetiții de dans și cântec popular. De mică am iubit lucrurile acestea. Comuna mea a avut o echipă de dansuri de nota 10, la un moment dat aveam și grup vocal, dar totul s-a destrămat. Mare mi-a fost mirarea să văd tineri care practică dansul popular în zilele noastre. Am crezut că tinerii nu sunt interesați de așa ceva, că au fost acaparați de noile genuri de muzică.

În județul Arad, aproape fiecare localitate are o echipă de dansuri.

Îmi este drag când văd dansatorii pe scenă, când văd tineri care cântă… Îmi este drag!

Respect pentru toți tinerii care practică dansurile populare, care încă își dau interesul să păstreze tradițiile!

Respect și pentru părinții acestor tineri, acestor copii, pentru că îi îndrumă spre astfel de activități!

Lumea se schimbă, totul evoluează, dar tradițiile rămân aceleași.

Ziua lui Ion Creangă și ”crenjile” mele

E ușor să fii înjurat pentru că nu ești „cul”. De ce? Stați nițel că vă explic.

Astăzi, 1 martie 2015, ar fi trebuit să fie ziua lui Ion Creangă. Cred că știți cu toții cine este nenea ăsta. Nu stau să vă explic. În caz că nu știți, Ion Creangă este părintele ”Amintirilor din copilărie”. Na, acum știți?

Deci, am postat astăzi pe Facebook că la data de 1 martie 1837, în localitatea Humulești, s-a născut Ion Creangă, părintele tuturor poveștilor auzite în copilărie și citite mai apoi de mine. La un moment dat, pe chat, îmi scrie un analfabet, care mă înjură, mai mult pe nenea Creangă decât pe mine, suna ceva de genul: ”Sami bag pla in crenjile tale! Pe kn intere de ziua lu ala?”…

După o ce m-am sfătuit pe mine însumi să fiu calmă și să nu îl bag pe el și pe neamul lui undeva, i-am răspuns: ”Pe tine nu te interesează, nici pe cei ca și tine, dar în schimb pe mine și pe cei care mai au puțin creier și puțin respect pentru cultură, literatură și citit… Ei bine, pe noi ne interesează!”.

Am primit un răspuns de toată minunăția, nu îl scriu că nu are rost. Tipul își băga ceva în toți cei ca mine. În fine… 

Am vrut să îi dau și eu replica iarăși, dar am văzut că mă luptam cu morile de vânt, deci nu avea rost, dar i-am urat o zi bună. Sincer? Îmi este milă de toți cei ca el. 

Băi, oameni buni treziți-vă dracului odată! Am realizat deja că nu e ”cul” să îți mai pese de cultură și școală în secolul XXI, dar așa nu se mai poate. 

Apropo, cum mama dracului mă găsiți toți ăștia ”deștepți” pe mine?

P.S: Îmi cer scuze pentru absența de pe blog, am avut cam multe de rezolvat zilele astea. Început de primăvară frumos tuturor!